Avem 37 vizitatori și nici un membru online

Joi 30 Martie 2017

Istoria capoeira incepe odata cu primii sclavi negri adusi din Africa sa lucreze pe plantatiile de trestie de zahar si tutun din Brazilia. Acesti sclavi proveneau din diferite regiuni si culturi ale Africii, cei mai multi din tribul Bantu si din Africa de Vest. Dandu-si seama de noua lor conditie de mana de lucru obligata sa munceasca la nesfarsit, unii dintre sclavi au inceput sa fuga si chiar sa se revolte. Sclavii fugiti de pe plantatii s-au refugiat in munti, unde au format comunitati de negrii. Aici, din amestecul diferitelor culturi africane s-au format bazele capoeira. Aceasta perioada de inceput este insa neclara si bazata in special pe supozitii, primele inregistrari scrise cu privire la capoeira aparand abia in jurul anului 1770, in analele politiei.
Aceste comunitati africane din munti au inceput sa creasca, negrii cobarand din ce in ce mai des din munti pentru a face schimb de produse si mai ales pentru a ataca plantatiile si a elibera alti sclavi.
Profitand de atacul Olandei asupra Braziliei, care pe atunci (1630) era colonie portugheza, sclavii, cu ajutorul negrilor din munti s-au revoltat si au fugit de pe plantatii.
Olandezii au castigat razboiul si dandu-si seama ce pierdere importanta era fuga sclavilor de pe plantatii, au organizat mai multe expeditii pentru capturarea negrilor din munti. Desi in aceste expeditii au fost trimisi soldati experimetati, acestia au intampinat o rezistenta neasteptata din partea africanilor, care prin razboiul de gherila dus, caracterizat prin atacuri rapide si neasteptate, au cauzat mari pierderi olandezilor. Capoeira era elementul cheie in aceste atacuri si a devenit principala arma si simbolul libertatii pentru negrii.
Negrii capturati in urma acestor expeditii au fost dusi inapoi pe plantatii. Aici i-au invatat capoeira si pe ceilalti sclavi. Duminica fiind zi de odihna, era momentul cand sclavii aveau timpul necesar practicarii capoeira. Pe plantatii practica capoeira a fost modificata. I s-au adaugat dansul, muzica si ritualurile pentru a ascunde faptul ca sclavii practicau de fapt o arta martiala mortala.
Aceste antrenamente i-au pregatit pe sclavi pentru revoltele care au urmat, in douazecisicinci de ani avand loc unsprezece rascoale majore care au culminat cu abolirea sclaviei in 1888.
Multi dintre negrii eliberati de pe plantatii neavand de munca, s-au organizat in bande criminale sau, cei mai norocosi dintre ei, datorita cunostintelor de capoeira au fost angajati ca bodyguarzi de oamenii politici si de afaceri. Temandu-se de pericolul pentru stabilitatea politica si sociala pe care il reprezenta capoeira, guvernul a interzis practica acesteia, orice practicant dovedit de capoeira fiind expatriat. Dupa o perioada de persecutii la adresa practicantilor de capoeira, perceptia publica asupra acesteia s-a schimbat dupa razboiul cu Paraguay, cad practicantii de capoeira s-au remarcat pe front, devenind eroi nationali.
Pana la abolirea prohibitiei asupra capoeira din 1920, practica acesteia a continuat deghizata in " dans popular ". Prin eforturile practicantilor, traditia s-a pastrat vie, si capoeira a fost mai usor acceptata sub forma sa de arta populara.
In anul 1937, Mestre Bimba, unul dintre cei mai importanti maestrii de capoeira, a primit invitatia din partea presedintelui de a face o demostratie in capitala. Demonstratia sa a fost foarte apreciata si la intoarcerea acasa, cu permisiunea guvernatorului, a deschis prima scoala de capoeira din Brazilia. Acesta a fost primul pas in evolutia moderna a capoeira, cativa ani mai tarziu capoeira fiind declarat sport national in Brazilia.
Astazi capoeira s-a extins peste tot in lume, castigand din ce in ce mai multi practicanti prin frumusetea si unicitatea sa. In Brazilia este considerata parte a culturii nationale, fiind practicata in scoli, universitati, cluburi si academii militare

Publicitate