Avem 4 vizitatori și nici un membru online

Vineri 20 Octombrie 2017

Sub supremă autoritate a împăratului Kanmu a fost construit şi inagurată în 794 AD BUTOKUDEN (sala virtuţiilor marţiale) pentru a promova cavaleria în rândul războinicilor prin calea martială,, pentru a încuraja luptătorii Bushi (războinici) să îşi dezvolte abilităţiile marţiale. În data de 5 mai 818  AD , prin ordinul imperial al împăratului Saga, ceremonia Yabusame (tras cu arcul călare) a fost condusă în onoarea tradiţiei luptătorilor pentru a promova autoritatea aristocratică a maiestăţii imperiale în Butokuden situată chiar lângă Heian Shrine (circa 718 AD) în Kyoto, Japonia. De atunci, BUTOKUDEN (sala virtuţiilor marţiale)  a devenit centrul tuturor sisteme de pregatire şi de antrenament în arte marţiale în istoria Japoniei. De la sfărşitul secolului secolul 9, dezoltarea luptătorului cu abilităţi marţiale şi militare a început să domine şi să caracterizeze destinul istoric a Japoniei.
Ei sunt numiţi Bushi (clasa războinici) şi ulterior numiţi samurai, au fost una din acele clase ale aristocraţiei militare care serveau nobilimea.

În Japonia feudală începănd cu ultima parte a secolului 14 până la începutul secolului 19, în această periodă ei au dezvoltat sisteme şi forme complexe de lupta cu arme, făra arme(cu măinile goale), armuri şi numeroase instrumente şi arme de război. Diverse Ryu-ha Bujutsu (Şcoli de arte marţiale bazate pe sisteme particulare)  au evoluat  punănd accent pe strategia lor combativă unica, metode, teorie şi aplicări.  Războinici samurai, ca nobilimea tradiţională prin virtutea angajamentului lor profesional şi de viaţă, şi-au dedicat viaţa în dezvoltarea acelor abilităţi marţiale superioare şi au cultivat excelenţa militară. Principalele  Heiho (Strategie Marţială) sisteme au fost dezvoltate  de-a lungul războielor civile,  Sengoku Jidai (perioada război a clanurilor ) din secolul 15 până la începutul secolului 17 în Japonia. În bătălia decisivă de la Sekigahara în 1600 A.D,  clanurile militare Togugawa au distrus trupele aliate clanului Toyotomi, puternicul Shogun-at (guvernul feudal  militar)  a fost infinţat de Tokugawa şi  luănd numele de Tokugawa Bakufu (dictator militar) şi a stabilit la Edo, Tokyo din zilele noastre capitala nouă a Japoniei.

Sub regimu Bakafu, clasa războinicilor japonezi au lărgit puterea de influenţa şi credinţa în sine însuşi, respectând şi inpunând ordinea tradiţională în Japonia noua creată, prin caracteristicul a disciplinelor marţiale,  pentru pregătirea critică pentru mai bine de 250 de ani. Noi ştim că Bushi (clasa războinicilor, numiţi şi ca samurai) erau nu doar campionii elitei sociale prin abilităţile lor marţiale dar de asemenea lideri morali exemplari trăind şi murind sub semnul eticii codului Bushido  din care  era stipulate clar priincipile care călauzau viaţa unui BUSHI . Perceptele Bushido (calea războinicilor) puneau accent pe o ierarchizare strictă, supunerea absolută, a codului de conducere şi modului de viaţă bazat pe viruţiile umane; onoarea, loialitatea, curajul, datoria, respectul absolut (faţă de lider,  părinţi etc.), sacrificiul, integritatea , disciplina, compasiunea, corectitudinea morală-mentală şi spiritului de războinici să reflecte din el incomparabil şi inconfundabil. Cu aceaste puternice priincipii sa instituit modul de viaţă şi filozofia de viată a Bushi-lui, care era pregătit fizic –mental-spiritual, clasa Bushi mai  avănd la bază calea sabiei şi a disciplinelor-sistemelor marţiale şi cele militare, au creat un sistem unic de educare spre atingerea viirtuţile marţiale şi cele umane. De-a lungul perioadei cât clanul Togugawa a domnit, până în mijlocul lui 1800 AD, şcolile de arte marţiale, prin diversitatea lor au fost implicate în obţinerea supremaţiei în demonstrarea puterii de militare a SHOGONU-lui.Cănd Tokugawa Keiki ultimul shogun a abdicat puterea lui politica faţă de moştenitori legal a familiei imperiale şi a cedat tronul imperial în perioda Meiji din 1867, Japonia s-a transformat înt-o nouă naţiune consolidănd legătura cu vestul şi dezoltând o poziţitie a puteri militare şi politice în comunitatea internaţională. În acest proces tumuluos, cultura tradiţională marţială şi filozofia ei au devenit importante instrumente ale identităţi care caracteriza societatea şi a ideologiei naţionale.

În 1895, conducerea elitei marţiale cu Guvernatorul Watanabe de la prefectura Kyoto cu sprijinul lui a infinţat-stabilit Dai Nippon Butoku Kai (Cea mai mare Societate a Virtuţiilor Marţiale) în Kyoto Japonia, sub autoritatea Ministerului Educaţiei şi cu susţinerea Împaratului Meiji pentru a întări, promova, şi standardiza toate sistemele şi dişciplinele de arte marţiale. Intenţia era să readucă tradiţia martelor marţiale şi virtuţiilor clasice ale căii samurailor şi să mobilizeze naţiunea Japoneză către moştenirii culturii marţiale.  Mulţi scoli şi practicanţi remarcabili şi renumiţi în sistemele tradiţionale Heiho Kenjutsu, Jiujutsu, Battojutsu, Iaijutsu, Kenpo, Naginatajutsu, Aikijiujutsu, Bojutsu, Sojutsu, Kendo, Karatedo, Iaido, Aikido, Judo, Kobudo şi din alte forme de sisteme Jutsu şi Do au intrat în  societatea naţionala DNBK. A fost prima instituţie oficială în arte marţiale din Japonia având aprobarea autorităţii guvernului naţional. Prinţul Komatsu no Miya Akihito a fost primul Sosai(guvernator suprem) al Dai Nippon Butoku Kai în timp ce Guvernatorul Watanabe a servit ca Fuku Sosai, vice-guvernator. Prin urmare, DNBK a devenit cel mai prestigios sediu central împuternicit de experţii de la conducerea naţiunii şi a fost stabilit ca centru de antrenament, cercetare, licenţiere şi publicare a tuturor disciplinelor de arte marţiale. În 1899,  Butokuden a fost renovată şi restaurat, din nou pentru a deveni locul pentru vechea  glorie şi cel mai înalt statut pentru fiecare practicant de arte marţiale. În 1911, Bujutsu Senmon Gakko ( Busen ) (Şcoală de arte marţiale profesionale) a fost stabilită în cadrul DNBK pentru a administra, acreditările naţionale, certificările, şi antrenamentul profesionist în toate disciplinele marţiale din Japonia. În 1930, Guvernul Naţional a înregistrat pe profilul Arte Marţiale mai mult de 3 milioane jumatate de deţinători de centura neagră şi mai mult de doua sutecincizeci de experţi cu rang înalt înregistraţi în opt discipline marţiale principale.În 1946, după sfarşitul razboiului pacific, GHQ a SCAP (comandamentul suprem al puterilor aliate)  a avut ca obiectiv dizolvarea tuturor organizaţiilor cu caracter militar şi implicit DNBK şi-a dizolvat voluntar harta organizaţională. După  tratatul de pace  de la San Francisco din 1952, Japonia şi-a recâştigat suveranitatea. În 1953, Dai Nippon Butoku Kai a fost restabilită cu o nouă hartă şi o nouă viziune filozofică. Ultimul Kumao Ohno, Hanshi a fost instrumentul în acest proces şi vicepreşedintele DNBK, Honbu. Onorabilul Honorable Jigo Higashi Fushimi, vechi Duce, abatele şef de la templul  Shorenin din Kyoto, frate cu împăratul Hirohito, a devenit Sosai în noua societate.Noua axiomă a DNBK pune accent pe conservarea tradiţiei artelor marţiale clasice  şi subliniază restaurarea moştenirii şi virtuţiilor culturii marţiale şi promovarea educaţiei  prin antrenamentul de arte marţiale.

Butoku Sai (Festivalul de arte marţiale) are loc în fiecare an în Kyoto, în Butokuden în Aprilie 29, de ziua de naştere a împăratului Showa, unde sute de membrii oficiali ai DNBK participă la celebrarea anuală. În 1965, Tesshin Hamada a adus tradiţia DNBK pe coasta de est a USA. În 1972, cu aprobarea ultimului Kumao Ono, Hanshi, apoi vicepreşedinte a consiliului de directori de la Honbu, prima diviziei oficială din afara Japoniei a fost stabilită în Virginia, pe coasta de Est a USA şi în 1985 s-a stabilit Divizia USA a DNBK sub conducerea lui Tesshin Hamada după Butoku Sai-ul istoric din Kyoto. În 1992, oficialii de la Honbu au stabilit divizia internaţională sub conducerea lui Tesshin Hamada care supraveghează toţi membrii internaţionali. În 1994, primul antrenament oficial internaţional a avut loc în Londra, Anglia. În 1992, primul  First All America Butoku Sai a avut loc la Universitatea Old Dominion, Norfolk Virginia şi douăzeci de Hanshi şi lideri proeminenţi în arte marţiale de la Honbu au participat la demonstraţia de arte marţiale. În 1998, un First World Butoku, fără precedent  a avut loc în Universitatea Old Dominion cu mai bine de 215 centuri negre practicanţi din doisprezece naţiuni participante la istoricul  eveniment. Fuku Sosai, Jiko Higashi Fushimi, un verişor al împăratului Akihito, a condus delegaţia de la Honbu cuprinzând douăzecişidoi în cei mai de elită membri ai DNBK. Participanţii au demonstrat Kendo, Jiujutsu, Naginata, Jojutsu, Iaido, Sojutsu, Aikido, Karatedo, şi diverse Kobudojutsu. Întregul proces a fost condus în formatul tradiţional cu intergitatea şi onoarea primei societăţi de Budo din Japonia. În 2002, Aprilie 27-30, al doilea Butoku Sai mondial care coincidea cu al 40-lea  Butoku Sai Japonez a avut loc în Butokuden în Kyoto cu 650 de centuri negre şi 217 membrii de elită din cinsprezece naţiuni. Evenimentul a fost prezidat de Sosai, Fuku Sosai şi Adachi Hanshi, preşedintele consiliului şi membrii  următori împreună cu sute de membri din comitetul de organizare. Evenimentul a fost susţinut şi suportat de Guvernatorul prefecturii Kyoto, Primarul Kyoto şi ziarul Kyoto. Acesta a fost considerat unul din cele mai bune prezentări de arte marţiale tradiţionale care a avut loc în Japonia şi în lume vreodată. În 2004, Noiembrie, al doilea All America Butoku Sai a avut loc în Universitatea Old

Dominion cu 500 de centuri negre din 20 de naţiuni şi delegaţia Honbu a fost condusă de Hanshi Nakada şi Hanshi Kuwahara, vicepreşedintele consiliului. DNBK Divizia Internaţională a celebrat  acest eveniment cu un impact pozitiv în istoria Budo.

În 2005, primul Portugal DNBK Budo Rensei Taikai cu 200 de delegaţi internaţionali  din 15 tări a avut loc în Sintra, Portugalia la fel ca şi primul DNBK Budo Seminar în Spania, Madrid.

În 2006, seminarul din Martie din UK este programat şi în iunie primul seminar de Budo din Franţa şi Butoku Sai-ul din Belgia  şi Canada sunt planificate.

Obiectivele Diviziei Internaţionale şi Honbu Kyoto  sunt de a cerceta lumea internaţională din medii variate pentru a construi punţi spirituale şi legături tradiţionale în Budo.

În prezent, Hanshi Tsujino, serveşte ca preşedinte al Consiliului de Hanshi sub conducerea lui Hanshi Nakada and Hanshi Kuwahara, vice presedinţi servind la îndeplinirea misiunilor DNBK în Japonia. În Divizia Internaţională, DNBK are reprezentanţi  oficiali în variate regiuni a lumi, USA, Canada, United Kingdom, Italia, Belgia Portugalia, Israel, Malta, Rusia, Spania, Germania, Franţa, Ungaria, România, Elveţia, Chile şi Armenia, Australia şi DNBK intenţionează să îşi lărgească consilul reprezentanţilor în lume în viitor.  Obiectivele DNBK vizează creşterea înţelegerii internaţionale şi a păcii mondiale prin promovarea antrenamentului, educaţiei şi de a servirii artelor marţiale.

Publicitate