Termenul BUSHI-DO se traduce in limba romană prin „Calea războinicului” (BUSHI – războinic, DO – cale) şi se referă la modul de viaţă pe care trebuie să-l realizeze cel ce practică meseria arme-lor. Principiile BUSHI-DO s-au constituit, astfel , ca un cod moral al vieţii samurailor, in epoca in care aceştia reprezentau o elită a societăţii feudale nippone, societate frămantată de permanente războaie intre clanuri.
In evoluţia istorică a BUSHI-DO-ului se pot se pot sesiza patru etape, şi anume:
O primă etapă – cea din perioada SHOGUN –ilor Yoritomo (11747-1199) – in care acest cod se constituie propriu-zis ca sistem de norme. in perioada respectivă codul, avea doar caracter cutumiar şi circulaţie orală, se află sub influenţa predominantă a SHINTOISM –ului (religie autohtonă japoneză, bazată pe cultul strămoşilor).


O a doua etapă – cea din perioada SHOGUN –ilor Tokugawa (1600-1868) – cand in viaţa politică a societăţii nippone se stabili-zează samuraii, ei devenind mai mult decat războinici prin implicarea lor in viaţa culturală şi economică a societăţii japoneze. Specificul acestei etape este exprimat de două constatări: in primul rand peste influenţa SHINTO –istă se compun acum şi influenţele budismului ZEN şi respectiv ale confucianismului (ambele importate din China), iar in al doilea rand, codul BUSHI-DO capătă forma scrisă. in ce priveşte forma scrisă a BUSHI-DO –ului, unii istorici consideră ca autor pe confucianistul Yamoga Soko (1622-1685), alţii pe bonzul Zen, Takuan (1573-1645), iar alţii pe marele maestru in KEN-JUTSU (arta săbiei), Miyamoto Musashi (1584-1645).
A treia etapă in evoluţia BUSHI-DO –ului este cea dintre anii 1868-1945, etapă in care acest cod este instituţionalizat prin două edicte imperiale: edictul vizand armata şi marina din anul 1882, şi respectiv cel vizand sistemul educaţional din anul 1890. O a patra etapă a evoluţiei acestui cod este cea de după infrangerii Japoniei in al II-lea război mondial. in această teapă specific este faptul că BUSHI-DO, revine la starea sa iniţială, adică cea de cod la care aderenţa este voluntară; controlul său devine difuz, neinstituţionalizat, prin abrogarea celor două edicte imperiale din era Meiji. Caracterul eminamente moral, respectiv aderarea neimpusă prin forme birocratice, concordă cu noua tendinţă prooccidentală, care se afirmă in viaţa politico-economică a Japoniei postbelice conservand in acelaşi timp originalitatea benefică a spiritualităţii nipone in noile ei raporturi cu spiritualitatea de provenienţă occidental-europeană. Oricare ar fi varianta de text asupra BUSHI-DO –ului, aceasta prezintă două mari caracteristici, şi anume: una constand in faptul că orice diversitate de enunţuri se distribuie pe o serie de 8 principii esenţiale, şi a doua că principiul armoniei (WA), este  fundaţia pe care se construieşte intreaga serie. Pentru a ne face o idee despre perenitatea acestor principii, este interesant de a parcurge străvechiul text al lui Miyamoto Musashi, grupand enunţurile sale după cele 8 principii esenţiale ale BUSHI-DO:

* Principiul armoniei (WA)
* „Nu trăiţi in contradicţie cu legea imuabilă care guvernează viaţa.
* Căutaţi mereu să vă armonizaţi interiorul cu exteriorul, căci simţiţi această armonie”
* „Scopurile voastre trebuie să vă asigure de asemenea armonia, şi numai aşa fiind, nu renunţaţi niciodată la ele”

* Principiul justeţii
* „Fiţi intotdeauna imparţiali in judecată.”
* „Nu fiţi geloşi pe nimeni”.
* „Nu vă lăsaţi niciodată pradă ranchiunei sau altor sentimente rele”

* Principiul tenacităţii   
* „Trăiţi cu o concentrare esenţială pe DO (cale), pe nimic altceva.”
* „Calea proprie este cea pe care o puteţi menţine pană in ultima clipă a vieţii

* Principiul tăriei
* „Nu fiţi niciodată slab”
* „Nu intreţineţi nici un regret in spiritul vostru”

* Principiul austerităţii
* „Nu căutaţi comodităţile cu orice preţ.”
* „Nu căutaţi satisfacţie corpului cu orice preţ.”
* „Nu fiţi lacom sau hrăpăreţ.”
* „Nu vă subordonaţi plăcerilor cărnii.”

* Principiul politeţii  
* „Respectaţi-vă părinţii şi pe maeştrii care v-au iniţiat in BUDO.”
* „Respectaţi zeităţile şi strămoşii dar nu vă lăsaţi niciodată in grija lor.

* Principiul raţionalităţii
* Nu vă subordonaţi viaţa sentimentelor, nici chiar celui de dragoste.”
* „Nu consideraţi definitivă şi abstractă nici o ordine a preferinţelor; consideraţi totul la fel de trecător.”
* „Nu vă lăsaţi niciodată subjugaţi de pasiuni materiale.”

* Principiul creativităţii
* Cultivaţi libertatea interioară fără a o lovi niciodată in nimic.”
* Cand v-aţi găsit „calea”, nu mai depindeţi decat de voi inşivă pentru propriul vostru progres.”

Aceste principii se regăsesc enunţate, mai mult sau mai puţin, in codul deontologic l oricărei şcoli tradiţionale de KARATE, şi ele se induc in caracterul oricărui practicant prin componenta educativă a antrenamentului japonez, componentă care nu poate lipsi din nici o lecţie a unui instructor cu adevărat competent, şi putem vorbi de un asemenea instructor in cazul in care el este şi un om de cultură, după cum vechii samurai nu erau doar războinici ci şi literaţi şi filozofi. BUSHI-DO – CATEVA PRINCIPII ALE BUSHI-DO REGĂSITE CA PRINCIPII EDUCATIVE ALE ANTRENAMENTULUI IN KARATE  Principiile BUSHI-DO se regăsesc in totalitatea lor in componenţa educativă a antrenamentului de KARATE. incepand chiar cu interpretarea termenului de KARATE-DO se constată că acest termen este format din trei ideograme: KARA – gol, TE – mană, DO – cale, iar traducerea sensului său este „calea mainii goale”. Desigur există şi persoane care nu se incadrează, prin comportamentul lor in cel enunţate mai inainte, dar avand in vedere dezvoltarea şi răspandirea KARATE –ului in lume, putem conchide că statistic există o predominanţă absolută a celor care, invăţand şi practicand KARATE, aderă la interpretarea amintită. Această raliere a marii majorităţi a practicanţilor de KARATE la valorile socialmente integrative ale artei lor, este esenţialmente determinată de modul specific de efectuare a antrenamentului. Orice instructor autentic de KARATE impune respectarea principiului SOCHO (al solemnităţii) in antrenamentele care le conduce. Astfel, orice antrenament de KARATE incepe şi se termină cu trei saluturi:

* SHINDEN NI REI –salutul spiritualităţii, al memoriei celor care au contribuit la crearea si dezvoltarea stilului de KARATE in care se lucrează.
* SENSEI NI REI –salutul profesorului care efectuează instruirea in DOJO –ul respectiv.
* OTAGAI NI REI –salutul mutual intre colegi.

Atunci cand in DOJO sunt şi spectatori se adaugă şi salutul frontal către public şi anume: SHOMEN NI REI.


De asemenea atunci cand incepe sau se termină un exerciţiu in doi, partenerii se salută – este semnificaţia ideii că se mulţumeşte reciproc partenerului.


Prin toate acestea se induce in caracterul practicantului de KARATE ideea de respect reciproc in raporturile cu ceilalţi oameni.


Un alt principiu educativ specific antrenamentului de KARATE este HAN PUKO NO KANZEN (perfecţionarea prin repetare) – antrenamentele constau in predarea unor tehnici şi combinaţii, cat şi in repetarea de mii de ori ale acestora de unul singur sau cu partener, in scopul de a obţine o continuă perfecţionare.


Astfel se educă tenacitatea ca trăsătură de caracter a practicantului de arte marţiale, respectiv KARATE.


Un al treilea principiu de antrenament care merită să fie menţionat este YOKUSEI (al stăpanirii de sine) – practicantul de KARATE este invăţat să-şi stăpanească impulsurile afective şi reacţiile atat prin exerciţiile de durificare a membrelor şi a corpului, cat şi prin cerinţa expresă că in exerciţiile cu parteneri să-şi controleze sentimentele şi acţiunile pentru a nu-şi accidenta partenerul.


Aceste principii de antrenament nu reprezintă decat o exemplificare foarte sumară asupra laturii educative foarte sumară asupra laturii educative a KARATE –ului, respectiv a concretizării in antrenament a principiilor mai profunde ale BUSHI-DO